In vremurile de demult,a fost o data un crin si un fluturas ce era bolnav,iar intre crinul frumos si fluturasul blapand a fost o poveste de iubire cum nu a mai existat in intreaga lume.
Intr-o zi de vara,frumosul si maiestuosul Crin,se sclada in razele auri ale soarelui.Toate celalalte flori,insecte si alte fiinte din prejurul lui il admirau cat de frumos e. "Cata eleganta,cata frumusete si ce mireazma imbietoare" soptea o buburuza. "l-as lua de sot dar am deja un trantor" spunea o libelula in zbor.Pana si soarele si luna se minunau de el,si alte multe gaze veneau de departe si il cautau.Celelalte flori erau foarte geloase si invidioase pe Crin..caci el acaparase toate atentia.Dar Crinul era trist si abatut,se simtea singur desi el avea toata atentia...dar el era admirat doar pt kat de frumos era,dar nimeni nu ii vedeau adevarata frumusete din interior.
Si cum trecea asa ziua,Crinul observa un fluturas mic si colorat ce zbura deasupra lui."cata frumusete,si ce gratie intr-o fiinta atat de mica"isi spuse Crinul si continua sa-l admire in continuare pe micutul fluturas care zburda deasupra florilor pe camp,dar dintr-o data fluturasu incepu sa ameteasca si nemai avand putere sa dea din aripi incepu sa cada si se prabusi pe petalele frumosului Crin care ramase surprins si speriat nestiind ce sa intamplat si ce sa faca sal ajute pe bietul fluturas,care abea mai misca.
"Oare ce sa fac,cum sa fac sa se simta bine" se intreba Crinul temator. "sa-i ofer o raza de soare?" se intreba din nou. "cred ca o sai ofer nectarul meu" se hotara Crinu si in graba se undui si ii dadu sa bea nectar fluturasului. Si in restul zilelor Crinul ia tot dat sa bea nectar fluturasului,la ocrotit si i-a spus cat de deosebit era si incet,incet,incet Crinul prinse mult drag de fluturas,simtea cum ceva inauntru lui se rupe cand il vedea atat de bolnavior..il iubea. Ceilalti din jur,barfeau si erau invidiosi "auzi tu ..Crinul Si Fluturasu ..cine a mai pomenit asa cv" spuse un gandacel. dar in ciuda vorbelor Crinul nu vedea decat pe fluturasul lui care incepu sa se refaca si pe zi ce trece sa fie din ce in ce mai frumos.Fluturasu era totu pt Crin,era micutza lui bucurie, nu ii mai pasa de nimik,el simtea cat de mult il iubeste pe fluturas si ca fara el acum nu mai poate.Fluturashu ii daduse caldura de care are nevoie,acel ceva deosebit numit iubite care ii lipsea atat de mult...si Crinul la randu sau ii oferise protectia de care avea nevoie micul fluturas,care dupa ce se facu a decis temator sa ii marturiseasca Crinului cat de mult si el il iubeste si nu poate sa-si inchipuiasca viata fara el.
Si zilele au trecut,noptile veneau si fluturashu si crinul tot mai mult se iubeau.Greierii le cantau balade si inganau "cat de bine va st" furnicutele,buburuzele si libelulele si ele se bucurau..pana si luna,soarele si stelele le zambeau celor doi indragostitit si se intrebau "oare aceasta este iubirea neconditionata,sa fie ceva atat de divin in iubirea dintre o floare si un fluturas?"
Dar iata intr-o zi Crinul prinse curaj si il intreba pe fluturas "Vrei sa ne unim destinele,sa fi sotia mea?" iar fluturasul privind timid in pamant raspunse plin de emotii"Da ..te iubesc atat de mult,tu esti ingerul meu pe pamant,tu mi-ai readus la viata,nu te iubesc de acum,ma indragostisem de demult" Si crinul si Fluturasu erau atat de fericiti,si la nunta lor au fost nasi Soarele si Luna ,iar alaiul intrega galaxie si toate florile si gazele din intreaga lume.
Si trecura alte zile,si veni toamna,Crinu incepu sa se ofileasca,iar fluturasu se imbolnavi si el.Crinului ii venise vremea sa moara,iar fluturasu fara Crin nu putea trai caci fluturi nu traiesc decat o zi dar cu ajutorul Crinului care ii purta grija mereu,a reusit sa traiasca,dar acum fara Crin nu mai poate.Cei doi in ciuda la tot,se iubeau tot atat de intens...dar iata ca fluturasu si crinul nostru se transformara in pulbere,si se risipira in vazduh,dar dragostea lor este nemuritoare si a ajuns la stele si exista si in ziua de azi.Povestea si iubirea lor mare sa raspindit in intreaga lume.O poveste de iubire!
