Din Nou..dezamagire.

Dragostea asta ma lasat intr-o lume plina de tristete si cu un gust amar de amagire.Sunt dezamagit..sunt dezamagita de tine.Mi-am pierdut orice incredere in mine,in cei din jur ,in tot.Mi-ai creat sperante desarte si mi-ai calcat peste vise.De ce..? Si tip in gura mare si din toata puterea gandului meu!!! DE CE ? De ce faci asta?

Chiar nu vezi ca sufar?Chiar nu vezi cate provoci? Chiar esti orb?Chiar crezi k dak pleci o sa opresti suferinta asta? O nu ..te inseli amarnic.Niciodata durerea asta din inima mea nu va disparea.Nu voi mai putea niciodata sa mai am incredere in cineva,pt mine viata ar fi ..nimik.

Sti ce inseamna sa fi dezamagit de cinvea? Cred ca e cea mai cruda suferinta.Este mai rau decat a fi suparat si nervos..De ce persoanele care ne dezamagesc sunt cele la care tinem cel mai mult?..pai simplu de explicat.Pt ca de la ei avem cele mai multe asteptari..ca ne imaginam ca ei sunt "The Best"..si ca ei nu ar face nic care sa ne provoace rau,cum si au promis...k nu ne vor face niciodata sa plangem,ca nu vor fi ca ceilalti,nu ne vor dezamagi niciodata,nu se va intampla...etc etc.Si ei bine nu se intampla decat opusu la ceea ce zik.Simpla atitudine e parsoanei intr-o situatie in care ai asteptari iti da un gust amar.Stiti..exista o vorba "tonul face muzica"..la fel si tonul voci..si atitudinea.

De multe ori iertam pe cei care ne-au dezamagit?.dar oare merita? Pt ce sa iertam ? Ca sa fim raniti din nou?Si la urma?Sa ne mintim singuri?Cate intrebari...dar concluzia? pff iarasi o intrebare!!!

Sti niciodata nu voi uita de unde am plecat si incotr-o ma indrept.Si niciodata nu o sa uit greselile facut..ca dupa sa mi se intoarca inzecite.Tot ce cer este sa nu mai imi dai sperante..ci lucruri concrete si sigure.Nu mai vreau vise sau promisiunii,vreau sa le indeplinesti cum nu ai mai facut-o vreo data.Vreau sa imi arati ca iti pasa.Vreau dar nu primesc iar si iar in vesnicul zadar al promisiunilor tale.

In tot acest timp m-am schimbat.Nu mai sunt eu.Am devenit lenesa,mai neincrezatoare,mai pesimista si asta nu sunt eu cea pe care o stiu,eu care acum catva timp aveam vise si credeam in ele,care eram pregatita sa lupt pt orice,si m-ai ales pt ceea ce imi place.Tind sa cred ca incetu cu incetu,nufarul se scufund in noroi.

Aveam atatea de facut ..si mam saturat de bataile de joc si cuvintele aruncate in vant.Lacrimili mele si sufletul meu incerca sa parasesca trecutu dar mai rau ma afund.As vrea sa evadez undeva,intr-o lume mai buna si sa nu ma mai intorc.

De dragul tau ma mint singura dar acum o sa fiu sincera.Sunt dezamagita.Mi-am dat seama ca oameni se schimba si ca niciodata nu va mai fi ca la inceput.Ca timpul formeaza si dezvaluie adevarul.Am realizat ca pot sa cred in vise dar ele sa nu creada in mine,iar cand am realizat ca ele nu se vor implini niciodata,am riscat sa nu mai am puterea sa cred nici macar in realitate.Mi-am pus sufletul la joc.Mi-am pierdut speranta dobandind gauri in piept mai ushor decat as fi crezut vreodata.Dezamagirea aceasta ma dezarmat si ma pus la pamant.M a tortureaza,sunt blocata acolo jos si nu mi-a ramas decat nerabdarea.Nerabdarea ca cineva imi va intinde o mana si ma va ridica de jos.Timpul se scurge prea greu in comparatie cu asteptarea a ceva ce asteptam si o sa vina prea greu.Intr-un sfarsit ne ridicam dar nu stam prea mult pe prorpiile picioare caci peretele deznadejdi ne sprijina.As vrea sa tip si sa distrug tot ce ma tinut la pamant,dar realizez ca sunt singura responsabila pt ce am indurat.Ma calmez si inspir adanc.Incep sa iubesc din nou tot ce iubeam inainte dar doar ca de aceasta data cu mai multa precautie.Iar consluzia este ca niciodata nu va exista o iubire perfecta!.