Un sentiment nespus

E primavara dar sufletul mie gol.Trecem amand doi de mana prin acel park.Pasesc cu pasi mici si ne oprim la acel loc ma face sa nu ma mai simt singura...o parte din mine e acolo.Un cuplu se saruta..iar altu se cearta.Toate bancile sunt ocupate dar mai putin una care acum e inzapezita ,langa copacul care ne tinea umbra,banca noastra de pe alea din park.  Te privesc in ochii si imi spun in gand "iubitule iarta-ma...dar sunt singura"..pt k dak ti-as spune cu voce tare sunt singura ca nu mai intelege.In mine trece acum acele momente impreuna la inceput de drum...primul sarut timid,cum stateam unul in bratele celuilalt si uitam de noi,regasindune doar in prorpia noastra iubire si pasiune.Oare ai uitat sau si tu iti aduci aminte de mine?

Ahhh atate amintiri imi trec acum ca o ploaie prin minte si imaginii ale noastra ma fac sa tresar.Nici acum nu pot sa uit...cand ne-am iubit in ploaie,cu cata pasiune ne sarutam.Nu pot sa uit nici acel juraman al nostru...il mai ti minte?oare o sa ne tinem de el sau vom lasa timpul sa-l uite?

 Nu stiu de ce dar ma simt singura.Ma simt inchis ca intr-o colivie din care nu mai pot iesi si in care nu mai poate intra nimeni.M-am inchis in mine...si m-am inzolat.Sunt ca o ruina..o cetate sau o chestie veche care candva a fost un nou,mare intreg..frumos ..VIU.Dar simt ca ceva ma chinuie..dc ma simt distrusa?si totusi acum ce sa fac cu aceste momente in care ma simt singura?E ca si cum tot din jurul meu ar disparea..si sunt doar eu.Ce sentiment rece..gol..ma simt singura ca niciodata.Ma simt coplesita ca si cum nimeni nu m-ar intelege.Sunt zile cand mi-as dori sa evadez dintre acestia 4 pereti care simt ca in curand or sa ma strivesca intre ei.

Park sunt pe alta lume..parasita de toti si uitata.Nu mai sunt "eu".Cand afara e frumos in sufletu meu e umbra si ceata si frig.Viata asta oare nu inseamna nimik? Cik timpul le rezolva pe toate dar a trecut atata timp si degeaba.Ar trebuti sa continui sa visez si sa sper? mai are vrun rost?Am o mie de intrebari fara raspuns...ma simt de park n-as avea nimik dar totusi am...caut in intunericul inimii mele si mai zaresc un licar de speranta intin mana si astept sa ma prinzi de ea...