Din Nou..dezamagire.

Dragostea asta ma lasat intr-o lume plina de tristete si cu un gust amar de amagire.Sunt dezamagit..sunt dezamagita de tine.Mi-am pierdut orice incredere in mine,in cei din jur ,in tot.Mi-ai creat sperante desarte si mi-ai calcat peste vise.De ce..? Si tip in gura mare si din toata puterea gandului meu!!! DE CE ? De ce faci asta?

Chiar nu vezi ca sufar?Chiar nu vezi cate provoci? Chiar esti orb?Chiar crezi k dak pleci o sa opresti suferinta asta? O nu ..te inseli amarnic.Niciodata durerea asta din inima mea nu va disparea.Nu voi mai putea niciodata sa mai am incredere in cineva,pt mine viata ar fi ..nimik.

Sti ce inseamna sa fi dezamagit de cinvea? Cred ca e cea mai cruda suferinta.Este mai rau decat a fi suparat si nervos..De ce persoanele care ne dezamagesc sunt cele la care tinem cel mai mult?..pai simplu de explicat.Pt ca de la ei avem cele mai multe asteptari..ca ne imaginam ca ei sunt "The Best"..si ca ei nu ar face nic care sa ne provoace rau,cum si au promis...k nu ne vor face niciodata sa plangem,ca nu vor fi ca ceilalti,nu ne vor dezamagi niciodata,nu se va intampla...etc etc.Si ei bine nu se intampla decat opusu la ceea ce zik.Simpla atitudine e parsoanei intr-o situatie in care ai asteptari iti da un gust amar.Stiti..exista o vorba "tonul face muzica"..la fel si tonul voci..si atitudinea.

De multe ori iertam pe cei care ne-au dezamagit?.dar oare merita? Pt ce sa iertam ? Ca sa fim raniti din nou?Si la urma?Sa ne mintim singuri?Cate intrebari...dar concluzia? pff iarasi o intrebare!!!

Sti niciodata nu voi uita de unde am plecat si incotr-o ma indrept.Si niciodata nu o sa uit greselile facut..ca dupa sa mi se intoarca inzecite.Tot ce cer este sa nu mai imi dai sperante..ci lucruri concrete si sigure.Nu mai vreau vise sau promisiunii,vreau sa le indeplinesti cum nu ai mai facut-o vreo data.Vreau sa imi arati ca iti pasa.Vreau dar nu primesc iar si iar in vesnicul zadar al promisiunilor tale.

In tot acest timp m-am schimbat.Nu mai sunt eu.Am devenit lenesa,mai neincrezatoare,mai pesimista si asta nu sunt eu cea pe care o stiu,eu care acum catva timp aveam vise si credeam in ele,care eram pregatita sa lupt pt orice,si m-ai ales pt ceea ce imi place.Tind sa cred ca incetu cu incetu,nufarul se scufund in noroi.

Aveam atatea de facut ..si mam saturat de bataile de joc si cuvintele aruncate in vant.Lacrimili mele si sufletul meu incerca sa parasesca trecutu dar mai rau ma afund.As vrea sa evadez undeva,intr-o lume mai buna si sa nu ma mai intorc.

De dragul tau ma mint singura dar acum o sa fiu sincera.Sunt dezamagita.Mi-am dat seama ca oameni se schimba si ca niciodata nu va mai fi ca la inceput.Ca timpul formeaza si dezvaluie adevarul.Am realizat ca pot sa cred in vise dar ele sa nu creada in mine,iar cand am realizat ca ele nu se vor implini niciodata,am riscat sa nu mai am puterea sa cred nici macar in realitate.Mi-am pus sufletul la joc.Mi-am pierdut speranta dobandind gauri in piept mai ushor decat as fi crezut vreodata.Dezamagirea aceasta ma dezarmat si ma pus la pamant.M a tortureaza,sunt blocata acolo jos si nu mi-a ramas decat nerabdarea.Nerabdarea ca cineva imi va intinde o mana si ma va ridica de jos.Timpul se scurge prea greu in comparatie cu asteptarea a ceva ce asteptam si o sa vina prea greu.Intr-un sfarsit ne ridicam dar nu stam prea mult pe prorpiile picioare caci peretele deznadejdi ne sprijina.As vrea sa tip si sa distrug tot ce ma tinut la pamant,dar realizez ca sunt singura responsabila pt ce am indurat.Ma calmez si inspir adanc.Incep sa iubesc din nou tot ce iubeam inainte dar doar ca de aceasta data cu mai multa precautie.Iar consluzia este ca niciodata nu va exista o iubire perfecta!.

confesiunea

Mi-e teama...si cel mai rau mi-e teama..a dreq teama..mi-e teama de trecut.Nimik nu ma poate lovi mai tare decat trecutul care vine si ma prinde din umbra.N-am crezut niciodata ca cineva ma poate lovi atat de rau si dureros.Am plans atat de mult la auzul acelor cuvinte..atat de jignitoare.

Nu mai stiu ce sa fac..incotr-o sa merg.Sunt complet derutata...data peste cap.Mintea imi fuge de la o extrema la alta..simt ca totu se invarte in jurul meu si imi vine sa tip.Sa tip Pamantului sa se opresca din invartit caci am ametit.Sunt debusolata.Cad intr-un abis al deznadejdii si durerii.Amintiri,clipe de vis,iar la 2 secunde distanta clipe de cosmar.Cateodata mi-e teama sa ma privesc in oglinda..sa-mi vad cicatricile de pe retina ochiilor.Cat de naiva am putut sa fiu....Am gresit...orgoliu ma facut sa aleg singura,crezand ca pot,dar am facut o alegere proasta.Oare dc?Ce bine ar fi daca as inchide ochii sa dispara tot.Dar totusi ma privesc in oglinda si iata am avut dreptate...lumea mea de prabuseste toate in fata mea.Oare cn sunt si dc m-am pierdut in lumea asta?

 Daca am iubit ceva la viata mea a fost modul in care am tras sforile si ma lasam sa cad in genunchi si poate felul in care invat lucrurile.Sunt atat de multe de spus..Am incercat sa intorc sau mai bine spus sa rup paginile trecutului dar park s-ar naste singure din cenusa proprie exact k un phonix.Mi-am calcat pe inima de multe ori ...oameni au venit si au plecat la fel cum au venit dar cu ceva din viata mea,din fiinta mea.

Totusi asa cum sunt...o femeie..o femeie...cum mai numit u ...am invatat ceva din toate astea.Am trecut prin multe si am invatat unele aspecte ale vietii.Dar mai nou am invatat ca cel mai important este sa taci.Sa nu spui nimic despre tine celor din jur,sa nu te increzi in ei.Am invatat ca atunci cand incepi sa povestesti despre tine..pierzi mult.Nimanui  nu ii pasa de tine si mai ales de ce simti tu.Am invatat ca viata asta trebuie acceptata si trait asa cum e.Sa zambim poate...si sa amestecam si lacrimile cu zambetu,dar sa tinem capu sus mereu.Si ca indiferent ce trecut am avut,sa nu uitam ca in fata,cu totii,indiferent ca suntem curve,tarfe,criminali,hoti,mincinosi etc...avem un viitor imaculat.

Totusi am mai invatat sa recunos.Da recunosc a fost vina mea.Sunt vinovata si nu condamn pe nimeni ..dar o mica parte din vina o au si cei care m-au inpins sa o fac.Nu ma privi cu dispret..stiu,stiu ce simti ..mi-ai spus acum tot adevaru.Si doare...sentimentul din mine moare...te uiti la mine cu mila.Imi pare rau ca ti-am ruinat reputatia...Am gresit.Da,am gresit mult,dar ce pot face acum cand totu e deja facut?Am sufletul sfaramat in mii de bucati cu multe bucati lipsa.Dar dak as putea sa dau macar timpul inapoi,sa repar totu..Am gresit nestiind sa ma respect mai mult.Imi constientizez greselile.Am pierdut mult si regret....Oarecum am intrat in iad si am iesit pe partea cealalta,dar tot ce am pierdut pe parcurs,tot ce sa intamplat si se intampla in jurul meu...Acum trebuie sa ma obijnuiesc cu gandul ca  totu e vina mea si imi merit soarta.

Dar asa cum sunt,am un suflet care poate simte mai mult decat toate celelalte suflete la un loc.Stiu sa iubesc acum si te iubesc cu toata fiinta mea.Pt tine m-am schimbat si sunt acum cine sunt,dar oare tu vezi asta?Stiu ca urasti si te doare trecutul meu...dar trecul e trecut,tot ce conteaza acum e viitorul,pt asta lupt alaturi de tine.Ma strangi in brate..oare mai iti amintesti ca mi-ai pormis?ca o sa ai grija de mine? sper ca n-ai uitat!Dupa aproape un an m-am schimbat pt tine,de cand ai aparut tu in viata mea...pt k stiam ca meriti,pt ca te iubesc.Ai scos tot ce era rau din mine si ai pastrat acea fata sincera,iubitoare,acea copila visatoare cu parul cret si ochii albastri de cer.

Te Iubesc! Iarta-ma!