Tomnatic sentiment ce ma cuprinde in aceasta dimineata. Nu stiu daca totu e trist,daca timpul sa oprit,daca totu incepe sa moara si sa intre in hibernare...sau daca totu are viata,timpul accelereaza si tristul prinde culuare.In aceasta dimineatza sunt debusolata.Ploua insir de 2 zile,ploaia nu a contenit sa se opresca.Acum prezenta toamnei se face simtita cu adevarat.
Iubesc toamna ...ador sa simt mirosul de frunze uscate,sa vad cum natura intra in hibernare,sa simt gustul dulce al roadelor si sa privesc cum vantul scutura ramurile copacilor, dar cel mai mult ador sa privesc cum ploaia se cotopeste cu pamantul,sa focalizez fiecare picatura de ploaie ce se naste din cer si cade pe pamant pt a se sfarsi. Ador sa stau la geam ,ghemuita in patura cu o cana aburind de ciocolata calda in mana ,sa ii simtul gustul dulce si caldura.Ador sa vad cum oamenii se grabesc care ..incotro.Sa vad umbrelel colorate ,copii cum alearga grabiti spre scoala cu ghiozdanele in spate.
Eu una ploaia o asociez cu iubirea. Iubirea dintre picatura de apa ce se naste in neantul alabastru al cerului si se contopeste cu pamantul. Totusi daca as fi o picatura de ploaie,mi-as alege traiectoria astfel incat sa cad pe obrazul iubitului meu .Daca as fi o frunzulitza mi-as dori ca vantul sa ma scuture pe umarul lui si daca as fi insasi vantul as darama tot in calea sa.. dar iata ca nu sunt nici una din acestea.Sunt doar o fetita ce sta la geam si contempla. Ma uit trista la pozele din telefon cu noi doi si oftez. Mi-e atat de dor de el,privesc in zare si imi aduc aminte de ziua accea tomnatica cand ne plimbam in parc si ne-am intors pe jos acasa. M-ai este un pic si facem un an,imi amintesc ca era toamna ca si acum..doar k era o toamna mai blanda si fara atatea ploii.Poate dasta iubesc toamna,pt k este anotimpul nostru.Anotimpul care ne-a unit si ne-a adus impreuna.
Cine sunt,cine esti ?Oare ma mai iubesti ?Cine eu,cine tu,care eu care tu ?Oare m.ai iubit ?Oare sufereai odata cu mine?Oare te durea?Oare ce simtei cand ma raneai ?Oare te gandeai la mine?De ce m-ai mintit atata timp ? De ce oare am crezut in vorbele tale atat de frumoase .? atatea intrebari si toate fara nici un raspuns...
Azi e prima zi fara tine..nu am inchis un ochii,m-am framantat toata noaptea in pat...tot ce a facut a fost sa ma gandesc la tine si sufletul asta ma doare atat de tare.Inima mea este atat de sfarsita de deziluzii si sperante desarte.Azi nu cred ca pot sa imi stapanesc lacrimile..lacrimile care imi inunda intreaga fiinta.Merg pe starda cu muzica in casti data la maxim si nu privesc decat in pamant.Nu stiu unde sa ma duc..Am asteptat tanjind de durere un semn...am tanjit ireversibil dupa imbratisarea lui!Nu stiu unde am gresit! Ce am facut atat de grav incat sa merit asta? Cum cand eu am iubit si m-am daruit cu toata fiinta mea ?!Cum sa putut asta?
E ceva de cat timp merg..am pierdut notiunea timpului,dar m-ai am putin si ajung! Vantul de toamna imi respira in pat si racoarea imi face trupul sa tremure. Ajung in sfarsit..privesc in sus si vad cerul albastru...un val de lacrimi si de suspine ma cuprinde si nu ma pot stapani si ma pravalesc pe dreptele statuii cu capu in maini incercand sa respir caci nu mai am nici suflu si simt cum mor pe dinauntru...
Privesc semnul nostru ..ma ridic cu picioarele tremurand si il ating ushor.Lacrimile nu mai contenesc a se oprii..imbratisez statuia si reinvie in mintea mea acel moment magic de inceput de drum! Cum am putut sa te cred? Cum ai putut sa ma minti atata timp ? Cum? cand totu parea atat de real si eram cica doar noi 2...
Ma ajez la baza statuii si astept...poate dak iti va pasa ma vei cauta!Deja mi-am construit momentul cand am sa te intalnesc ,sa imi dai ultimul sarut si imbratisarea din urma,dar tot ce fac este sa ma amagesc caci tu nu vi...Asteptarea asta ma face sa ma gandesc din ce in ce mai profund la acel inceput de poveste care sa petrecut in acest loc..park e in fata ochiilor mei. Tu atat de fermecat ,eu atat de vesela si cocotata pe scari,punandu-mi manutele in jurul gatului tau si sarutandu-te ushor! Park vad si ridic mana ca sa pot sa te ating...dar imaginea se risipeste in vant.
Totul e asemenea unei agonii fara sfarsit.Durerea si lacrimile ma slabesc si ma ucid prin interior.Simt cum totu se pierde cu fiecare bataie a inimii.Incerc sa ma obijnuiesc cu dererea caci din suflet nu te-as putea scoate nici sa vreau.Uneori as vrea sa te mai am pret de cateva secunde...sa iti fur o sarutare si sa ma arunc in bratele tale,dar sunt decat iluzii..u nu ma mai vrei.Nu m-ai iubit niciodata..dar nu te condamn,nu aveam ce sa iti ofer in comparatie cu ce iti oferea cealalta.Tu nu ai cautat iubirea..insa pe mine m-ai vrut victima..ti-a placut sa te distrezi cu mine si sa te joci cu sufletul meu.Sa vezi frica pe care mi-o sadeai de fiecare data in suflet, sa ma certi mereu desi nu faceam nimic inafara de a te iubi.Da iubirea doare..si inca cum! Cik dak iubesti cu adevarat esti fercit..pe dreq,atunci cand primesti dragostea la tine in suflet iti asumi riscul de a fi ranit si a ramane dezamagit.
Timpul meu a expirat...probabl ai mei sunt ingrijoratii pe unde dreq umblu. Ma ridic ,ma scutur de praf si de amintiri. Ma indrept pe un alt drum si spre un alt viitor...Pasesc cu lacrimile plutind in ochii si cu capu inainte. Brusc ceva ma loveste si ma darama la pamant..tot ce vad e negru in fata ochiilor. Incet vederea imi revine si vad o mare de oameni in jur....un domn ma tine de umeri si ma ajuta sa ma ridic. Se pare ca aiurita cum eram nu mi-am dat seama ca semaforul e rosu si am traversat,iar acest domn ma tras..si se pare ca am cazut si mi-am pierdut cunostinta. Acel domn se pare ca mi-a salvat viata...ma intreaba dak sunt bine,dak m-am lovit si dak pot sa merg singura...i-am raspuns ca da,dar se pare ca nu ma crezut asa ca ma condus pana la metrou si ma ajutat sa obor scarile..si mi-a spus ca data viitoare sa fiu atenta si ca nu e indicat sa merg cu lacrimii in ochii pe strada,se pot intampla accidente.Mda ironic...ce se putea intampla decat sa ma lovesca o masina..sa fi trait sau nu..oricum cui ii pasa..mie una nu,?! cui iar pasa suficient de mult incat sa ma asculte si sa ma inteleaga?! Mi-am invatat lectia de data asta...nu m-ai am de cand sa imi pun inima pe tava pt ca oricat ai arata cat iubesti nu ii pasa si m-ai tarziu se foloseste de tot ce i-ai oferit pt a te ranii..Oricat ai arata ca iubesti nu conteaza orice ai face ..pana la urma tot te va calca in picioare fara pic de regret.
Acum spui ca iubesti dupa a doua zi spui ca nu te mai intereseaza? Pai atunci eu ce sa inteleg..decat ca nu m-ai iubit ! Mi-ai calcat in picioare sentimentele si te-ai jucat cu inima mea.Tot ce contat a fost persoana ta si capriicile tale.U ai fost singurul fericit in aceasta relatie,eu mereu am avut de suferit,de pierdut si de plans.Ai stiu k sunt slaba in fata ta si ai profitat de asta..nu stiai cum sa scapi de mine,ca sa revii la cealalta si ai gasit nod in papura si motive stupide.A functionat..M-ai inselat,m-ai mintit ca te-ai despartit de ea cand tu in tot acest timp ai jucat la 2 capete.Mereu ai aruncat cu cuvinte dure in mine pt care am vrut sa mor.Mereu eu am fost oaia neagra.Degeaba te-as mai intreba dak iti lipsesc pt k oricum nu te mai intereseaza. Totusi dak a fost vreodata un pic de bunatate in inima ta...sau dak m-ai avut un pic la suflet,inchidema in inima ta alaturi de celelalte amintiri ale tale pt ca eu asta o sa fac,eu nu te voi uita !
Eu nu pot sa fiu atat de dura...si nu dura cu tine,pt ca ai merita..ci dura cu mine insumi.Nu pot sa iti arunc cuvinte grele cum imi faci tu ...nu pot mintii ca te urasc dar pot spune ca tot ce sa intamplat pana acum m-a marcat si ma schimbat dar nu in bine.De acum inainte voi fi mai rece,mai dura si mai haina.Tie iti datorez toata schimbarea asta.Tu iubitule ai fost singura persoana cu care am stat si mi-am batut joc de mine insumi.Am permis prea multe...si am acceptat o groaza.La sfarsit nici amintiri nu ma mai consoleaza,tot ce a ramas e o dezamagire produnda si miile de lacrimii care nu se mai opresc sa imi spele obrazu.
Nu regret ca te-am iubit,dar mai bine nu o faceam...oricum ar fi fost tot nu conta pt tn. Te iubesc atat de tare incat nici crudu adevarat nu poate schimba asta...Sufar...dar ranile se vor vindeca,asa se intampla mereu...doar ramane amintirea aia ca o data candva a fost ceva.Ar trebuii sa invat sa trec peste unele relatii..da asa voi face de acum inainte.
Imi amintesc de promisiunile tale...atat de mincinoase. Mda a fost alegerea mea sa te cred si alegerea ta sa ma dezamagesti.Chiar credeam ca o sa fi mereu acolo pt mine,gata sa ma protejezi si sa lupti..sa ma aperii de toata otrava cu care tu m-ai infectat in atatea luni de zile. Gelozia ta te-a orbit si a stricat tot..aceaa gelozie dusa la extreme caracteristica numai tie.Tie greu sa suporti ideea ca in viata mea mai sunt si alte persoane la care tin..rude,frati,veri si poate chiar prietenii.Incepi sa tipi la mine si sa ma jignesti.Tipic..pfff alt ceva ce sti u sa faci ? aaa da sa dai cu pumnu in pereti.De acum inaint eo sa fiu puternica si nu o sa ma mai uit inapoi ..si nici 2 bani nu o sa mai dau pe privirea ta parsiva si vorbele tale mincinoase. Nu cred ca nu m-ai iubit dar oricum nu a fost suficient.Desi nu sti dupa tot ce sa terminat si dupa crunta cearta...am plans o noapte si o zi intreaga inchisa in casa.
Viata mea o va lua de la capat..cu o inima sparta dar inca intreaga,totusi marcata..caci ceva ca un cutit imi strapunge sufletul si cateodata mai sangereaza,dar se va usca si rana aceasta poate cu mult mai adanca decat celelalte.In tot acest timp..in toate aceste 11 luni in care m-ai drogat cu o supradoza de tine..m-ai transformat in ce ai vrut tu...m-ai schimbat..am renuntat la visele mele colorate pt tine,la persoane dragii mie si chiar si la mine.
Lacrimile pe care le vars acum nu le meriti ...am suferit mult prea mult.Poate k pt tine am fost o nenorocita cum ma consideri tu..dar poate voi gasi pe cineva care sa imi poata citi sufletul bun si sa imi aprecieze adevarata valoare si iubirea.Inchid ochii lasand sa se scurga din gene ultimele lacrimi varsate si incerc sa visez la o viata fara tine.Credeam ca nu voi reusii dar se pare ca si eu pot fi puternica.De acum am o viata noua...
P.S. imi lipsesti !
Iubesc toamna ...ador sa simt mirosul de frunze uscate,sa vad cum natura intra in hibernare,sa simt gustul dulce al roadelor si sa privesc cum vantul scutura ramurile copacilor, dar cel mai mult ador sa privesc cum ploaia se cotopeste cu pamantul,sa focalizez fiecare picatura de ploaie ce se naste din cer si cade pe pamant pt a se sfarsi. Ador sa stau la geam ,ghemuita in patura cu o cana aburind de ciocolata calda in mana ,sa ii simtul gustul dulce si caldura.Ador sa vad cum oamenii se grabesc care ..incotro.Sa vad umbrelel colorate ,copii cum alearga grabiti spre scoala cu ghiozdanele in spate.
Eu una ploaia o asociez cu iubirea. Iubirea dintre picatura de apa ce se naste in neantul alabastru al cerului si se contopeste cu pamantul. Totusi daca as fi o picatura de ploaie,mi-as alege traiectoria astfel incat sa cad pe obrazul iubitului meu .Daca as fi o frunzulitza mi-as dori ca vantul sa ma scuture pe umarul lui si daca as fi insasi vantul as darama tot in calea sa.. dar iata ca nu sunt nici una din acestea.Sunt doar o fetita ce sta la geam si contempla. Ma uit trista la pozele din telefon cu noi doi si oftez. Mi-e atat de dor de el,privesc in zare si imi aduc aminte de ziua accea tomnatica cand ne plimbam in parc si ne-am intors pe jos acasa. M-ai este un pic si facem un an,imi amintesc ca era toamna ca si acum..doar k era o toamna mai blanda si fara atatea ploii.Poate dasta iubesc toamna,pt k este anotimpul nostru.Anotimpul care ne-a unit si ne-a adus impreuna.
