Incer sa zbor,dar ma prabusesc in abis,imi mangai aripile,dar sunt frante.Acest abis e lumea..totul si-a pierdut din culuare..aici sunt eu inchisa,asa cum simt,traiesc,respir..eu fara nici o masca.Ma zbat sa zbor,dar mereu ceva ma trage si apasa pe mine,frangandu-mi aripile si distrugandu-mi visele.
Si totusi zbor,dar nu cum mi-as dori eu,iar aripile ce-mi erau o data albe si usoare ,acum sunt grele si cenusii.Incer si imi iau avant,imi musc buzele de durere,incerc si iar ma prabusesc pe pamantul rece.Totu e un zbor frant,fiecare vis al meu devine un cosmar din care vreau sa evadez.Incerc sa ma trezesc,sa-mi revin,sa ma vindec dar totul devine imposibil.Ceva ma apasa pe umerii firavii ai sperantei si ma trage pe patul inspinat,in care continui sa-mi visez zborul vietii cenusii.
Dar continui sa sper...trebuie sa-mi reiau zborul si ma zbat.Trebuie imi spun si totul zvagneste in mine ca o dorinta arzatoare.Trebuie imi spun!Speranta nu moare!
