Un vis urat

"Nu pleca! Te rog spune-mi ca n-ai sa faci asta!De ce ma lasi in urma ? De ce nu intelegi ca fara tine nu mai am nimic ?Nu voi putea trece peste asta,nu te voi putea uita niciodata,si cand voi zambi si cand voi plange tot la tine imi va fi gandul.Inima mea e a ta iar pe ea e scrijelit numele tau.Traiesc pt tine iubitule"...Striga sufletul din nautrul meu sperand ca ma vei auzi!
Ridic capul din pamand si incerc sa te privesc dar mie teama ...mie teama ca nam sa mai vad in ochii tai aceea sclipire pe care o aveai atunci cand ma priveai.Pulsul inimi mele se intensifica si simt cum inima o sa imi iasa din piept.Ma simt pierduta..si mie frik...mie frik pt k te pierd.Sti cat de profunde sunt sentimentele mele pt tine? nu le voi putea uita niciodata,pt k esti aici..in inima mea,si nu te pot scoate nici sa vreau...dak vei pleca inima mea va fi toata o rana care va sangera la nesfarsit si fiecare clipa a mea va fi durere.
Plang...rad si nu stiu de ce!Ce mi-ai facut?Ce putere ai asupra mea?
"Te rog hai sa luam o pauza,sa disparem un timp..."nu nu pot sa accept asa ceva,dupa pauza aceaa lunga va veni lovitura eminenta.Te rog sa taci,si sa asculti pt o secunda inima mea cum bate,priveste-ma si nu pleca..te rog sa mai ramai in viata mea!
Frigul imi intra in vene si simt mii de fiori pe sira spinari.Ma uit in gol....si privesc luminile orasului ..impreuna cu tn!Spune-mi dak nu ma mai iubesti si nu ma mai vrei in viata ta,pt tn am sa plec...pt o clipa imi vine in gand sa ma arunc in gol,incerc sa ma stapanesc si ma indepartez usor de balustrada pobdului coborand la vale urmata de pasi tai ce ma conduceau catre nicaieri.Ma opresc,nu pot sa mai merg.Simt cum ametesc si nu mai pot vedea pe unde merg.Tu vorbesti cu mn,dar nu pot sa aud nimik decat suspinele din sufletu meu,decat pulsul din tamplele care zvagnesc....totu incepe sa se invarta,dar se opreste brusc si ma trezesc in bratele tale."nu pleca te rog,nu pot fara tine" si mi-ai raspuns cu un sarut pe frunte.Te-am imbratisat mai puternik si am inchiss ochii.A fost doar un vis urat,un cosmar!Acum ma simt protejata in bratele tale si simt k nu ma vei lasa niciodata,sper sa nu ma indoiesc! Te iubesc !

Un vis

Acum 2 ani..primul meu vis adevarat a fost spulberat.O pasiune desprinsa inca de cand eram mica....avea sa devina primul meu vis adevarat.De la o varsta frageda ma pasionat dasenu...majoritatea timpului meu liber mi-l petreceam desenand.La inceput nu era decat un hobby cel practicam de placere..dar totusi de la placere la performanta nu a fost decat un pas.Mergand la diferite concursuri si impinsa de profesoara mea de desen ..dorinta de a merge mai departe cu acet talent incepea sa creasca.nu trebuia decat sa  progresez...exersam incontinu.Primi pasi sunt cei mai grei cum se spune.Dar m-am trezit intr-un final din aceasta fantezie..k nu sunt decat eu..nimeni nu aprecia acest talent,si nimeni nu lua in serios acest lucru inafar de mn.Parinti mei erau sceptici..desi castigasem numeroase concursuri de desen,ei stiu ca acest drum nu avea ce sa imi ofere in viitor,iar ei nu aveau posibilitatea sa ma finanteze...caci imi trebuiau vopsele,pensule...si multe altele.Vazand starea stramtorata pe care o aveam nu mi-am permis sa mai continui..a fost o lovitura grea insa una peste care se putea trece.Lacrimile si cuvintele nu isi mai aveau rostu,totu era terminat,dar desenu a ramas pana in prezenta ocupatia mea preferata.Chiar dak acet hobby ,mi-a oferit ceva neplacut,pasiunea niciodata nu se va evapora.Nu stiu ce sa spun,pe de o parte parte imi dau seama ca drumul era foarte lung,insa cum mi-a spus cineva mai destept decat mine "Daca iti doresti ceva cu adevarat,visul tau va deveni realitate,cand iti doresti ceva cu adevarat toate fortele universului se aduna si te ajuta sa treci peste toate obstacolele pt ati indeplini telul.,nu tb decat sa crezi",pe de alta parte imi pare rau ca nu am primit mai multa incurajare din partea celor din jur ,insa acum nimic nu mai conteaza,totu e pierdut.
Acum singurul lucru pe care mi-l doresc din toata inima este sa vad lumea.Vreau sa vizitez,sa urc sa cobor,sa calatoresc.Sa am pensula in mana,sa pictez si peste ani sa ma uit cu drag la o minunata galerie de tablouri plina de amintiri.Nu m-am nascut intr-o familie instarita si nu am avut posibilitatea sa ies ink din Romania,dar nu este o piedica ...mai intai as vrea sa vad toate locurile frumaose din tara noastra ,iar apoi locurile splendite dupa hotare.Acesta este visul meu,si de ce nu ...al vietii mele!

O poveste de iubire

In vremurile de demult,a fost o data un crin si un fluturas ce era bolnav,iar intre crinul frumos si fluturasul blapand a fost o poveste de iubire cum nu a mai existat in intreaga lume.
Intr-o zi de vara,frumosul si maiestuosul Crin,se sclada in razele auri ale soarelui.Toate celalalte flori,insecte si alte fiinte din prejurul lui il admirau cat de frumos e. "Cata eleganta,cata frumusete si ce mireazma imbietoare" soptea o buburuza. "l-as lua de sot dar am deja un trantor" spunea o libelula in zbor.Pana si soarele si luna se minunau de el,si alte multe gaze veneau de departe si il cautau.Celelalte flori erau foarte geloase si invidioase  pe Crin..caci el acaparase toate atentia.Dar Crinul era trist si abatut,se simtea singur desi el avea toata atentia...dar el era admirat doar pt kat de frumos era,dar nimeni nu ii vedeau adevarata frumusete din interior.
Si cum trecea asa ziua,Crinul observa un fluturas mic si colorat ce zbura deasupra lui."cata frumusete,si ce gratie intr-o fiinta atat de mica"isi spuse Crinul si continua sa-l admire in continuare pe micutul fluturas care zburda deasupra florilor pe camp,dar dintr-o data fluturasu incepu sa ameteasca si nemai avand putere sa dea din aripi incepu sa cada si se prabusi pe petalele frumosului Crin care ramase surprins si speriat nestiind ce sa intamplat si ce sa faca sal ajute pe bietul fluturas,care abea mai misca.
"Oare ce sa fac,cum sa fac sa se simta bine" se intreba Crinul temator. "sa-i ofer o raza de soare?" se intreba din nou. "cred ca o sai ofer nectarul meu" se hotara Crinu si in graba se undui  si ii dadu sa bea nectar fluturasului. Si in restul zilelor Crinul ia tot dat sa bea nectar fluturasului,la ocrotit si i-a spus cat de deosebit era si incet,incet,incet Crinul prinse mult drag de fluturas,simtea cum  ceva inauntru lui se rupe cand il vedea atat de bolnavior..il iubea. Ceilalti din jur,barfeau si erau invidiosi "auzi tu ..Crinul Si Fluturasu ..cine a mai pomenit asa cv" spuse un gandacel. dar in ciuda vorbelor Crinul nu vedea decat pe fluturasul lui care incepu sa se refaca si pe zi ce trece sa fie din ce in ce mai frumos.Fluturasu era totu pt Crin,era micutza lui bucurie, nu ii mai pasa de nimik,el simtea cat de mult il iubeste pe fluturas si ca fara el acum nu mai poate.Fluturashu ii daduse caldura de care are nevoie,acel ceva deosebit numit iubite care ii lipsea atat de mult...si Crinul la randu sau ii oferise protectia de care avea nevoie micul fluturas,care dupa ce se facu a decis temator sa ii marturiseasca Crinului cat de mult si el il iubeste si nu poate sa-si inchipuiasca viata fara el.
Si zilele au trecut,noptile veneau si fluturashu si crinul tot mai mult se iubeau.Greierii le cantau balade si inganau "cat de bine va st" furnicutele,buburuzele si libelulele si ele se bucurau..pana si luna,soarele si stelele le zambeau celor doi indragostitit si se intrebau "oare aceasta este iubirea neconditionata,sa fie ceva atat de divin in iubirea dintre o floare si un fluturas?"
Dar iata intr-o zi Crinul prinse curaj si il intreba pe fluturas "Vrei sa ne unim destinele,sa fi sotia mea?" iar fluturasul privind timid in pamant raspunse plin de emotii"Da ..te iubesc atat de mult,tu esti ingerul meu pe pamant,tu mi-ai readus la viata,nu te iubesc de acum,ma indragostisem de demult" Si crinul si Fluturasu erau atat de fericiti,si la nunta lor au fost nasi  Soarele si Luna ,iar alaiul intrega galaxie si toate florile si gazele din intreaga lume.
Si trecura alte zile,si veni toamna,Crinu incepu sa se ofileasca,iar fluturasu se imbolnavi si el.Crinului ii venise vremea sa moara,iar fluturasu fara Crin nu putea trai caci fluturi nu traiesc decat o zi dar cu ajutorul Crinului care ii purta grija mereu,a reusit sa traiasca,dar acum fara Crin nu mai poate.Cei doi in ciuda la tot,se iubeau tot atat de intens...dar iata ca fluturasu si crinul nostru se transformara in pulbere,si se risipira in vazduh,dar dragostea lor este nemuritoare si a ajuns la stele si exista si in ziua de azi.Povestea si iubirea lor mare sa raspindit in intreaga lume.O poveste de iubire!

Pian

Ma asez pe scau langa tine...degetele mele subtiri apasa pe clapele-ti vechi..Sunete invie la atingerea noastra o sinfonie a sufletului...la inceput timid,apoi ca o avalansa,iar egoul din mine ingana.Mainile mele impletesc vise,tot in jur vibreaza,ma joc cu clapele tale si simt cum lunec intr-o alta lume..simt cum rasuna intreg univerul.

Inchid ochii si te simt mai profund,suntem unu si acelasi,ne contopim intr-o singura fiinta conectati de rezonanta sunetelor atat de adanci.Timpul nu mai are sens,clapele tale canta clipe dulci din veacuri.Inima mea e ca o catedrala si sufletu mi-e jertfa altarului tau.Sunetele tale suave si gigantice ma lovesc in aorta,sangele pulseaza in vene...apas cu sufletu pe clape si auzul il imbrac in sunete absolute inaltandu-ma ca un fulg pana la cer si lovindu-ma cu tampla de stele,apoi coborand alene in jos.

O simfonie a cuvintelor nerostite,frumos imbinate si acordate picura incet,suav in clapele-ti care vibreaza si inalta mistere.Caldura sufletului meu invie in acorduri sublime,rezonand muzica inimii mele.Ma las prada mangaierilor tale profunde si inaltatoare.Imi astern inima intr-un refugiu si ma ascund in ale tale suave note,gustand clipa dulce a extazului ce ma cuprinde.