Ma asez pe scau langa tine...degetele mele subtiri apasa pe clapele-ti vechi..Sunete invie la atingerea noastra o sinfonie a sufletului...la inceput timid,apoi ca o avalansa,iar egoul din mine ingana.Mainile mele impletesc vise,tot in jur vibreaza,ma joc cu clapele tale si simt cum lunec intr-o alta lume..simt cum rasuna intreg univerul.
Inchid ochii si te simt mai profund,suntem unu si acelasi,ne contopim intr-o singura fiinta conectati de rezonanta sunetelor atat de adanci.Timpul nu mai are sens,clapele tale canta clipe dulci din veacuri.Inima mea e ca o catedrala si sufletu mi-e jertfa altarului tau.Sunetele tale suave si gigantice ma lovesc in aorta,sangele pulseaza in vene...apas cu sufletu pe clape si auzul il imbrac in sunete absolute inaltandu-ma ca un fulg pana la cer si lovindu-ma cu tampla de stele,apoi coborand alene in jos.
O simfonie a cuvintelor nerostite,frumos imbinate si acordate picura incet,suav in clapele-ti care vibreaza si inalta mistere.Caldura sufletului meu invie in acorduri sublime,rezonand muzica inimii mele.Ma las prada mangaierilor tale profunde si inaltatoare.Imi astern inima intr-un refugiu si ma ascund in ale tale suave note,gustand clipa dulce a extazului ce ma cuprinde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu