Nashpa

Dimineatza...iara incepe o noua zi.E innorat afara...ma afund mai mult in asternutul pufos si incerc sa readorm dar degeaba.Mi de idei si imagini imi alerga prin minte iar in pat nu imi pot gasi locul.Ma uit la ceas buimaca..e 7 a.m.Ma ridic pe marginea patului.Imi simt corpu atat de greu si plin de dureri..park intreaga noapte m-am batut cu cosmarurile.Ma ridic in picioare..si simt cum amtesc dar continui sa merg pana la baie.Ma uit in oglinda..."hmm e weekend ?"...dar nu e ..e o nenorocita de miercuri..ziua pe care o urasca cel mai mult..Ma spal pe fata,ma sterg cu prosopu si ma indrept spre fereastra.Ce zi trista de primavara...atat de mohorat afara.Nam chef de nimik...ma pun la calculator...dar nu fac decat sa ma uit la el si el la mine.Nimik interesat....

Intru pe blog..incerc sa scriu sa ma descarc de ...de ..pff nici macar nu gasesc cuvantul potrivit care sa defineasca starea asta de...pe care o am.Nam chef de nimik si de nimeni.As vrea sa ma imbrac si sa ies sa ma  plimb,sa iau o gura de aer si sa-mi limpezesc mintea...dar mi-e prea lene.

Mi sa facut scarba de toata lumea din jurul meu care nu fac decat sa ma critice.De ce nu isi vede fiecare de viata lor pur si simplu..dc trebuie sa o comenteze pe ea,ei nu au una? Ma-m saturat de aceasta falsitate...de verbul "a pretinde"..

Pfff am impresia ca pereti se micesc..si ca totu devine intunecat. si ca in orice clipa o sa explodez in mii de bucatele..macar atunci voi fi libera...

Maine va fi o noua zi...tot la fel de cacat...dar sa speram ca nu ...

Ea

I-ai promis ceva..i-ai promis ca o sa fi doar al ei,si ve-ti fi impreuna pe vecie.Ai uitat? Lacrimile nu inceteaza niciodata sa curga in sufletu ei,poate o vezi vesela dar in sufletul ei e durere.Poate ca zambeste dar in adancul fiintei ei sufletul ii plange de atata vreme incat a uitat cum e sa fi bucuros,linistit,plin de pace.Totusi ceva din nauntrul ei incearca sa razbata si sa iasa la suprafata...poate acel cineva ii va auzi glasul si va incerca sa-i aline durerea.

Tanjeste dupa biruinta,dragoste,pace dar cu cat alerga mai multe dupa ele cu atata se indeparteaza mai mult.Fantomele trecutului nu o lasa in pace,se simte mereu hartuita de amintiri ce le doreste uitate pt totdeauna.Adevarul e ca nu a renuntat niciodata la ele sau a renuntat pt un moment punandu-le in palma lui dar luandu-le inapoi.E trista ...nu crede in cuvinte aruncate in vant,vrea fapte...sa simt ca tu vrei sa o faci fericita.

Uneori vorbele nu au nici un sens.Asa cum ii spui cuiva ce simti la fel de bine poti sa-i spui si unui perete.Incerca sa vezi de ce are nevoie aceea persoana,poate uneori vrea doar o imbratisare..sa o ti in brate si sa nu ii mai dai drumu.Cuvintele de multe ori se uita ..poate peste o zi o s auiti ca i-ai promis c anu o vei face sa planga,poate o sa uiti ca i-ai promis s-o faci fericita ..insa ea nu uita si vede ca u ai inceput sa uiti,si o doare.

Distanta e relativa.Poti fi la sute de km de ea si ea sa te simta aproape.Pt k simte ca esti al ei,pt ca crede in tine,crede ca sentimentele tale sunt sincere.Sau..poti fi in acelasi pat cu ea,pe aceeasi banca in park cu ea..si sa te simta la mii de km distanta.La fel de relative precum distanta sunt si sentimentele.Poate ai iubit-o candva ,iar acum te-ai obijnuit cu prezenta ei,cu felul in care are ea grija de tine,cu felul in care te alinta si tokmai dasta vrei sa o pastrezi incontinuare.Insa ea simte asta.Simte ca tu esti  departe de ea.Si tu o intrebi intruna de ce..insa nu ii este atat de ushor sa isi pune sufletu pe tava stiind ca tu o vei intelege.Mai ales acum cand simte ca sentimentele tale sunt altele.

Ar dori sa doarma o eternitate,sa treaca peste toate sentimentele astea...Sa se trezeasca doar atunca cand nu va mai conta ca tu esti doar al ei sau nu.Incerca sa se refugieze..dar nu poate lasa tristetea...zambeste fortat si picaturi de lacrimi curg din sufletul ei.

Simte cum totu i se scurge printre degete.Se simte la pamant...se simte dezamagita de fiinta cea mai draga,se simte tradata,si constata ca persoana care ar trebui sa o inteleaga,sa-i fie alaturi,acum ii reproseaza...Se simte ca o papusa,ca o maioneta...incearca sa mimeze fericire,dar nu e bine si se retrage incet dar sigur.

Revelatii

Azi de dimineatza am avut o revelatie.Dupa un somn zbuciumat si plin de cosmaruri...zori zilei ma linistesc.Ma ghemuiesc si ma afund si mai mult in patura ..deschis ochii si privesc spre ceam.Cerul e senin...incep sa ma gandesc...:))

 Daca noi suntem un tot,si dak tot am fost facuti sa ne intelegem bine..sa simtimin permanenta nevoie de a vb unu cu altu..dak eu cand ma uit la ceas te vad pe tine si tu pe mine, ne uitam o singura data in zi la cadran?Dak orice ar fi nu vom recunoaste aceste lucruri..nu vom recunoaste cat de bine ne simtim unu cu altu,nu vom spune niciodata cat de eroic e sa aratam lumii iubirea noastra si faptu k noi am reusit sa trecem peste tot..ni se pare un adevarat mister?!. Daca eu am gasit la tine tot ce imi lipsea si tu la mn tot ce iti lipsea si neam completat..?Daca ar fi sa ne despartim complet ca doua bucati desprinse din trup care din orgoliu nu se vor suna ,nu se vor cauta,nu se vor vindeca?Dak mai tarziu in aceeasi viata ne vom regasii din nou si ne vom da seama ca am gresit,dar dak ne vom da seama ca am gresit prea tarziu si nu vom mai putea sa schimbam nimik?

Daca eu sunt sufletul tau si tu esti sufletu meu ,si dak ne ratam asa din obijnuinta?!

Un sentiment nespus

E primavara dar sufletul mie gol.Trecem amand doi de mana prin acel park.Pasesc cu pasi mici si ne oprim la acel loc ma face sa nu ma mai simt singura...o parte din mine e acolo.Un cuplu se saruta..iar altu se cearta.Toate bancile sunt ocupate dar mai putin una care acum e inzapezita ,langa copacul care ne tinea umbra,banca noastra de pe alea din park.  Te privesc in ochii si imi spun in gand "iubitule iarta-ma...dar sunt singura"..pt k dak ti-as spune cu voce tare sunt singura ca nu mai intelege.In mine trece acum acele momente impreuna la inceput de drum...primul sarut timid,cum stateam unul in bratele celuilalt si uitam de noi,regasindune doar in prorpia noastra iubire si pasiune.Oare ai uitat sau si tu iti aduci aminte de mine?

Ahhh atate amintiri imi trec acum ca o ploaie prin minte si imaginii ale noastra ma fac sa tresar.Nici acum nu pot sa uit...cand ne-am iubit in ploaie,cu cata pasiune ne sarutam.Nu pot sa uit nici acel juraman al nostru...il mai ti minte?oare o sa ne tinem de el sau vom lasa timpul sa-l uite?

 Nu stiu de ce dar ma simt singura.Ma simt inchis ca intr-o colivie din care nu mai pot iesi si in care nu mai poate intra nimeni.M-am inchis in mine...si m-am inzolat.Sunt ca o ruina..o cetate sau o chestie veche care candva a fost un nou,mare intreg..frumos ..VIU.Dar simt ca ceva ma chinuie..dc ma simt distrusa?si totusi acum ce sa fac cu aceste momente in care ma simt singura?E ca si cum tot din jurul meu ar disparea..si sunt doar eu.Ce sentiment rece..gol..ma simt singura ca niciodata.Ma simt coplesita ca si cum nimeni nu m-ar intelege.Sunt zile cand mi-as dori sa evadez dintre acestia 4 pereti care simt ca in curand or sa ma strivesca intre ei.

Park sunt pe alta lume..parasita de toti si uitata.Nu mai sunt "eu".Cand afara e frumos in sufletu meu e umbra si ceata si frig.Viata asta oare nu inseamna nimik? Cik timpul le rezolva pe toate dar a trecut atata timp si degeaba.Ar trebuti sa continui sa visez si sa sper? mai are vrun rost?Am o mie de intrebari fara raspuns...ma simt de park n-as avea nimik dar totusi am...caut in intunericul inimii mele si mai zaresc un licar de speranta intin mana si astept sa ma prinzi de ea...