Cateodata ma pierd si ma simt prea straina de ce simt si de ce am langa mine.Am ajuns sa mimez fericirea ,sa rad la glume doar pt k li se par ok.M-am saturat de falsitate si tupeul asta fantastic.Totu ma lasa rece,si sunt straina de tot.M-am pierdut pe mine insumi si acum in mine locuieste o straina.O straian descustat de tot ce se intampla in jur.M-am pierdut atat de mult pe drum...
Tu nu faci decat sa ma ranesti..mereu spui "ramas bun".Si doare ..sentimentul de iubire moare.De ce am lasat sa se asterene uitare peste tot ce a fost?.Priveste-mi ochii si spunemi ce vezi ? O mare de lacrimi ce sta sa dea pe afara ? nu ,nu e doar lacrimi ..e suferinta,e durerea,e Iubire.Aminteste-ti de ziua cand ne-am cunoscut si cand a tb sa ne despartim..n-am mai vrut sa iti dau drumu din brate.Atat de mult ne iubeam inca de pe atunci.Ce sa intamplat cu noi ? Intelege ca nu te pot lasa sa pleci ,am luptat prea mult si o sa o mai fac dak e nevoie.Insemni atat de mult pt mine,inima mea te va pastra mereu in ea.Imbratisarea ta..sti ? pt ea traiesc!Ramai in viata mea !
Mai ti minte acei doi copii care se iubeau ? Cei doi copii ce stateau de dimineata pana seara in park pe bancuta lor.Stateau imbratisati si isi vorbeau frumos.Radeau si erau fericiti.Nu se miscau de acolo pana la venirea seri cand cu greu isi puteau lua ramas bun.Acei doi copii, seara priveau cerul instelat si isi imaginau ca le apartine, ei credeau ca aveau o stea pe care nu o vor lasa sa se stinga pt k straluceste pt ei.
Tremur invinsa de dor.De dorul clipelor de demult.Nu mai pot schimba nimic,oricat as vrea.Nici nu e bine ce fac,mereu dau gres,si supar pe cei din jur.Cand ma uit inapoi imi pare totu ca un vis.Un vis pe care mi l-am dorit asa de mult,inkt nici acum nu pot sa cred.In ziua in care m-ai imbratisat pe mn,o copila naiva.O priveai ca pe un inger si incercai sa descoperi misterul din buzele si ochii iei.Cuprinsi amandoi de emoti ne mangaim bland inimile.Mi-ai adus cea mai stalucitoare stea de pe cer fara sa iti dai seama ca ceilalti se vor supara dak lipseste,dar tu ai rupt-o de acolo si mi-ai daruit-o mie.Prima floare primita de la tine..atat de plapanda.Si promisiunile...
Tu esti altfel.Cateodata imi dau seama ca nu te cunosc,ca nu va mai putea fi niciodata ca la inceput.Ma ratacesc in fiecare zi printre lacrimile sperantei.Speranta ca ,candva va fi iubire.M-am schimbat de atatea ori incat mam transformat intr-o straina.Mi-e greu sa inteleg ce se intampla? cum sa ajuns aici? Nush cat ma durut sa aud acele cuvinte dureroase pe care mi le-ai spus! inima me sa frant in mii de bucati,cine le va pune la loc? cine va sterge toata aceasta durere din strafundul meu ? cum ne putem schimba de la o clipa la alta?Lacrimile acum sunt singura consolare ...nu-mi ramane decat sa plang amarul clipelor de demult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu