Ploua din cer si suflet.

Ploua..ploua pe strada mea si in sufletu meu.Ce vreme urata,dar totusi frumoasa.Privesc pe geam cum cad stropii de ploaie in torentele inabusite ale norilor posomorati si urmaresc oamenii grabiti care fug care incotro.Iubesc ploaia! Ploaia pt mn e o mana cereasca..in binecuvantarea ei pura am trait clipe de iubire intense. Pe malul lacului care unduia candva imaginea noastra oglindita,unde stropii reci ne faceau sa tresarim de placerea sentimentului din noi,sub salcia lina ce se pleca peste noi tinandu-ne adapost..acolo ne-am iubit in ochii intregii naturi cuprinsi in farmecul iubiirii.

Norii plumburii vesteau de mult furtuna si acum iato.Mii de ganduri imi clocotesc acum in minte la fel ca clocotul ploii de afara.Fugisem cu bratele deschise spre tine sperand ca gasesc fericirea.Iubirea e in doi! Ar trebui sa stim ce e Iubirea.Iubiea adevarata este ca o harpa ce canta vesnic scotand niste unde calde de fericire si explozii de sentimente ce iti patrund in suflet.Iubirea e un vant ce adie prin sufletul tau, e un uragan.Fiecare vis pe care il ai cu persoana iubita, iti trezeste noi vise, noi sperante.

 Afara ploua in continuare,cerul pare trist.Imi amintesc de noi si chipul tau imi revine in minte.Dak ai sti ce e in inima mea..as vrea sa sterg cu un burete toate ranile din suflet,dar sentimentul de iubire moare.Iubitule inchide ochii si priveste in sufletu meu caci ploua cu lacrimi amare si nu sunt cuvinte ca sa spun ce simt.Sunt dezamagit! Am crezut in tine,am crezut in noi!

Acum suntem doi straini care merg in acelasi tren dar nu se stie daca vor cobora la aceasi statie sau la statii diferite.Suntem departe unu de altu,dar ai uitat cum distanta ne facea sa fim mai uniti,si chiar departe noi eram aproape unu de celalt.Dar acum neam indepartat si neam instrainat.Simti? spune ca simti fiorul asta rece? De ce nu ne mai putem regasii ?

Am scris pe lacrima izvorata din sufletul meu si am adaugat al inimii amar.Poate ca am pus prea mult sentiment,de aceea acum plang in ceasul amagirii!