inchis

Eu...doar eu! Aceeasi seara plictisitoare si trista de sambata, inainte de ziua de duminica.Depresiile imi trec prin stomac,mie foame,mie sete, imi vine sa vomit.Prea multe vise ruinate,prea multe lacrimii,prea multa drama.Prietenii incep sa plece..ii pot numara pe degete, nu a mai ramas nici unu..au plecat toti ushor unu cate unu spre neant.Singura...Ma simt in cadere libere spre un gol avid.Ma simt pierduta pe o strada prost iluminata plina de gropii si atat de singura.Visez dar nam nimik!Pt viata eu sunt nimik,dar ea pt mine e totu.
Un amalgan de sentimente imi da o neliniste interioara care-mi apasa greu pe suflet facandu-ma sa suspin!aerul pare inchis si simt ca cv ma apasa pe piept si imi inabuse inima.Tip,plang,ma descarc ....sperand ca o sa fie bine candva.Ma uit in oglinda..si nu ma mai recunosc,nu mai sunt eu...aceea copila inocenta,acum sunt o femeie.O femeie inchisa intr-un copil.Mia disparut din ochii aceea stralucire juvenila.M-am cufundat intr-un nor de durerii.Brusc  si prosteste imi dau o palma peste obraz incercand sa ma trezesc la realitate dar ca raspuns nu am simtit decat o usoara usturime.Mintea mea alerga disperata nestiind unde sa se ascunde,nestiind ce se intampla cu ea!Incep sa rad ironic...visez si tot nu am nimik.Ma uit inainte si vad cum viata mea pare atarnata de un singur fir de ata atat de subire,gata sa se rupa la orice miscare.Un firicel cu nimik mai special decat celelalte fire,un fir al totu-lui meu interior.Totu pare un infinit..un infinit de nimicuri.Viata asta mia facut o impresie asa proasta.
Ma simt inchisa in propria mea obscuritate.Jurnalul meu din copilarie,coperta roz cu papusii  as recunoaste-o oriunde.Citesc si park toate sentimentele mele sunt palpabile dandu-mi o oarecare liniste>ma uit atat de ganditoare la paginile acestea roz  unde visele si viata mea erau atat de spumoase.
Sunetu taceri imi da idei abstracte pe la urechii.Ganduri sinugigase,triste,amagitoare ...oare ce se intampla cu mn? Unde am disparut..unde e copila aceea inocenta de alta data cu visele ei colorate,plina de voie buna mereu dispusa sa-i incante pe cei din jur cu zambetul ei angelic si ochii ei de diamant-safir.Tone de crepuscule se lovesc de peretii albi si simt ca ma prabusesc si cad ..cad si ma lovesc de podea ,ametita de pereti acestya care se invart.Ma simt k intr-o colivie...imi simt aripile frante ..si nu mai pot zbura, nu ma pot ridica.Deodata imi apari tu...un inger bland patat de dragoste ce-o purta doar un demon ..mi-ai intins mana si am reusit sa ma ridic.Doar tu esti acum singurul me fir..de care viata mea este legata.
Incet galagie din mintea mea se opreste si linistea se asterne si cantecul unui pian prafuit imi rasuna in timpane asemanator cu sunetul vocii tale.Am pierdut prieteni..si m-am pierdut si pe mn.Nu mai am incredre nici in mine.Tot ce a ramas este o pata pe sufletul meu.Pierduta pe drum nu pot decat de merg inainte,caci viata  e indiferenta de noi!Poate tu imi vei aduce cheia de la colivie!!!!