Tomnatic sentiment ce ma cuprinde in aceasta dimineata. Nu stiu daca totu e trist,daca timpul sa oprit,daca totu incepe sa moara si sa intre in hibernare...sau daca totu are viata,timpul accelereaza si tristul prinde culuare.In aceasta dimineatza sunt debusolata.Ploua insir de 2 zile,ploaia nu a contenit sa se opresca.Acum prezenta toamnei se face simtita cu adevarat.
Iubesc toamna ...ador sa simt mirosul de frunze uscate,sa vad cum natura intra in hibernare,sa simt gustul dulce al roadelor si sa privesc cum vantul scutura ramurile copacilor, dar cel mai mult ador sa privesc cum ploaia se cotopeste cu pamantul,sa focalizez fiecare picatura de ploaie ce se naste din cer si cade pe pamant pt a se sfarsi. Ador sa stau la geam ,ghemuita in patura cu o cana aburind de ciocolata calda in mana ,sa ii simtul gustul dulce si caldura.Ador sa vad cum oamenii se grabesc care ..incotro.Sa vad umbrelel colorate ,copii cum alearga grabiti spre scoala cu ghiozdanele in spate.
Eu una ploaia o asociez cu iubirea. Iubirea dintre picatura de apa ce se naste in neantul alabastru al cerului si se contopeste cu pamantul. Totusi daca as fi o picatura de ploaie,mi-as alege traiectoria astfel incat sa cad pe obrazul iubitului meu .Daca as fi o frunzulitza mi-as dori ca vantul sa ma scuture pe umarul lui si daca as fi insasi vantul as darama tot in calea sa.. dar iata ca nu sunt nici una din acestea.Sunt doar o fetita ce sta la geam si contempla. Ma uit trista la pozele din telefon cu noi doi si oftez. Mi-e atat de dor de el,privesc in zare si imi aduc aminte de ziua accea tomnatica cand ne plimbam in parc si ne-am intors pe jos acasa. M-ai este un pic si facem un an,imi amintesc ca era toamna ca si acum..doar k era o toamna mai blanda si fara atatea ploii.Poate dasta iubesc toamna,pt k este anotimpul nostru.Anotimpul care ne-a unit si ne-a adus impreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu