luni, 23 septembrie 2013

Oare m-ai iubit?

Cine sunt,cine esti ?Oare  ma mai iubesti ?Cine eu,cine tu,care eu care tu ?Oare m.ai iubit ?Oare sufereai odata  cu mine?Oare  te durea?Oare  ce simtei cand ma raneai ?Oare  te gandeai la mine?De ce m-ai mintit atata timp ? De ce oare am crezut in vorbele tale atat de frumoase .? atatea intrebari si toate fara nici un raspuns...
Azi e prima zi fara tine..nu am inchis un ochii,m-am framantat toata noaptea in pat...tot ce a facut a fost sa ma gandesc la tine si sufletul asta ma doare atat de tare.Inima mea este atat de sfarsita de deziluzii si sperante desarte.Azi nu cred ca pot sa imi stapanesc lacrimile..lacrimile care imi inunda intreaga fiinta.Merg pe starda cu muzica in casti data la maxim si nu privesc decat in pamant.Nu stiu unde sa ma duc..Am asteptat tanjind de durere un semn...am tanjit ireversibil dupa  imbratisarea lui!Nu stiu unde am gresit! Ce am facut atat de grav incat sa merit asta? Cum cand eu am iubit si m-am daruit cu toata fiinta mea ?!Cum sa putut asta?

E ceva de cat timp merg..am pierdut notiunea timpului,dar m-ai am putin si ajung!  Vantul de toamna imi respira in pat si racoarea imi face trupul sa tremure. Ajung in sfarsit..privesc in sus si vad cerul albastru...un val de lacrimi si de suspine ma cuprinde si nu ma pot stapani si ma pravalesc pe dreptele statuii cu capu in maini incercand sa respir caci nu mai am nici suflu si simt cum mor pe dinauntru...
Privesc semnul nostru ..ma ridic cu picioarele tremurand si il ating ushor.Lacrimile nu mai contenesc a se oprii..imbratisez statuia si reinvie in mintea mea acel moment magic de inceput de drum! Cum am putut sa te cred? Cum ai putut sa ma minti atata timp ? Cum? cand totu parea atat de real  si eram cica doar noi 2... 
Ma ajez la baza statuii si astept...poate dak iti va pasa ma vei cauta!Deja mi-am construit momentul cand am sa te intalnesc ,sa imi dai ultimul sarut si imbratisarea din urma,dar tot ce fac este sa ma amagesc caci tu nu vi...Asteptarea asta ma face sa ma gandesc din ce in ce mai profund la acel inceput de poveste care sa petrecut in acest loc..park e in fata ochiilor mei. Tu atat de fermecat ,eu atat de vesela si cocotata pe scari,punandu-mi manutele in jurul gatului tau si sarutandu-te ushor! Park vad si ridic mana ca sa pot sa te ating...dar imaginea se risipeste in vant.
 Totul e asemenea unei agonii fara sfarsit.Durerea si lacrimile ma slabesc si ma ucid prin interior.Simt cum totu se pierde cu fiecare bataie a inimii.Incerc sa ma obijnuiesc cu dererea caci din suflet nu te-as putea scoate nici sa vreau.Uneori as vrea sa te mai am pret de cateva secunde...sa iti fur o sarutare si sa ma arunc in bratele tale,dar sunt decat iluzii..u nu ma mai vrei.Nu m-ai iubit niciodata..dar nu te condamn,nu aveam ce sa iti ofer in comparatie cu ce iti oferea cealalta.Tu nu ai cautat iubirea..insa pe mine m-ai vrut victima..ti-a placut sa te distrezi cu mine si sa te joci cu sufletul meu.Sa vezi frica pe care mi-o sadeai de fiecare data in suflet, sa ma certi mereu desi nu faceam nimic inafara de a te iubi.Da iubirea doare..si inca cum!  Cik dak iubesti cu adevarat esti fercit..pe dreq,atunci cand primesti dragostea la tine in suflet  iti asumi riscul de a fi ranit  si a ramane dezamagit. 

Timpul meu  a expirat...probabl ai mei sunt ingrijoratii pe unde dreq umblu. Ma ridic ,ma scutur de praf si de amintiri. Ma indrept pe un alt drum si spre un alt viitor...Pasesc cu lacrimile plutind in ochii si cu capu inainte. Brusc ceva ma loveste si ma darama la pamant..tot ce vad e negru in fata ochiilor. Incet vederea imi revine si vad o mare de oameni in jur....un domn ma tine de umeri si ma ajuta sa ma ridic. Se pare ca aiurita cum eram nu mi-am dat seama ca semaforul e rosu si am traversat,iar acest domn ma tras..si se pare ca am cazut si mi-am pierdut cunostinta. Acel domn se pare ca mi-a salvat viata...ma intreaba dak sunt bine,dak m-am lovit si dak pot sa merg singura...i-am raspuns ca da,dar se pare ca nu ma crezut asa ca ma condus pana la metrou si ma ajutat sa obor scarile..si mi-a spus ca data viitoare sa fiu atenta si ca nu e indicat sa merg cu lacrimii in ochii pe strada,se pot intampla accidente.Mda ironic...ce se putea intampla decat sa ma lovesca o masina..sa fi trait sau nu..oricum cui ii pasa..mie una nu,?!  cui iar pasa suficient de mult incat sa ma asculte si sa ma inteleaga?! Mi-am invatat lectia de data asta...nu m-ai am de cand sa imi pun inima pe tava pt ca oricat ai arata cat iubesti nu ii pasa si m-ai tarziu se foloseste de tot ce i-ai oferit pt a te ranii..Oricat ai arata ca iubesti nu conteaza orice ai face ..pana la urma tot te va calca in picioare fara pic de regret.

Acum spui ca iubesti dupa  a doua zi spui ca nu te mai intereseaza? Pai atunci eu ce sa inteleg..decat ca nu m-ai iubit ! Mi-ai calcat in picioare sentimentele si te-ai jucat cu inima mea.Tot ce contat a fost persoana ta si capriicile tale.U ai fost singurul fericit in aceasta relatie,eu mereu am avut de suferit,de pierdut si de plans.Ai stiu k sunt slaba in fata ta si ai profitat de asta..nu stiai cum sa scapi de mine,ca sa revii la cealalta si ai gasit nod in papura si motive stupide.A functionat..M-ai inselat,m-ai mintit ca te-ai despartit de ea cand tu in tot acest timp ai jucat la 2 capete.Mereu ai aruncat cu cuvinte dure in mine pt care am vrut sa mor.Mereu eu am fost oaia neagra.Degeaba te-as mai intreba dak iti lipsesc pt k oricum nu te mai intereseaza. Totusi dak a fost vreodata un pic de bunatate in inima ta...sau dak m-ai avut un pic la suflet,inchidema in inima ta alaturi de celelalte amintiri ale tale pt ca eu asta o sa fac,eu nu te voi uita !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu