Ploua din cer si suflet.

Ploua..ploua pe strada mea si in sufletu meu.Ce vreme urata,dar totusi frumoasa.Privesc pe geam cum cad stropii de ploaie in torentele inabusite ale norilor posomorati si urmaresc oamenii grabiti care fug care incotro.Iubesc ploaia! Ploaia pt mn e o mana cereasca..in binecuvantarea ei pura am trait clipe de iubire intense. Pe malul lacului care unduia candva imaginea noastra oglindita,unde stropii reci ne faceau sa tresarim de placerea sentimentului din noi,sub salcia lina ce se pleca peste noi tinandu-ne adapost..acolo ne-am iubit in ochii intregii naturi cuprinsi in farmecul iubiirii.

Norii plumburii vesteau de mult furtuna si acum iato.Mii de ganduri imi clocotesc acum in minte la fel ca clocotul ploii de afara.Fugisem cu bratele deschise spre tine sperand ca gasesc fericirea.Iubirea e in doi! Ar trebui sa stim ce e Iubirea.Iubiea adevarata este ca o harpa ce canta vesnic scotand niste unde calde de fericire si explozii de sentimente ce iti patrund in suflet.Iubirea e un vant ce adie prin sufletul tau, e un uragan.Fiecare vis pe care il ai cu persoana iubita, iti trezeste noi vise, noi sperante.

 Afara ploua in continuare,cerul pare trist.Imi amintesc de noi si chipul tau imi revine in minte.Dak ai sti ce e in inima mea..as vrea sa sterg cu un burete toate ranile din suflet,dar sentimentul de iubire moare.Iubitule inchide ochii si priveste in sufletu meu caci ploua cu lacrimi amare si nu sunt cuvinte ca sa spun ce simt.Sunt dezamagit! Am crezut in tine,am crezut in noi!

Acum suntem doi straini care merg in acelasi tren dar nu se stie daca vor cobora la aceasi statie sau la statii diferite.Suntem departe unu de altu,dar ai uitat cum distanta ne facea sa fim mai uniti,si chiar departe noi eram aproape unu de celalt.Dar acum neam indepartat si neam instrainat.Simti? spune ca simti fiorul asta rece? De ce nu ne mai putem regasii ?

Am scris pe lacrima izvorata din sufletul meu si am adaugat al inimii amar.Poate ca am pus prea mult sentiment,de aceea acum plang in ceasul amagirii!

Amintirea clipelor

Cateodata ma pierd si ma simt prea straina de ce simt si de ce am langa mine.Am ajuns sa mimez fericirea ,sa rad la glume doar pt k li se par ok.M-am saturat de falsitate si tupeul asta fantastic.Totu ma lasa rece,si sunt straina de tot.M-am pierdut pe mine insumi si acum in mine locuieste o straina.O straian descustat de tot ce se intampla in jur.M-am pierdut atat de mult pe drum...

Tu nu faci decat sa ma ranesti..mereu spui "ramas bun".Si doare ..sentimentul de iubire moare.De ce am lasat sa se asterene uitare peste tot ce a fost?.Priveste-mi ochii si spunemi ce vezi ? O mare de lacrimi ce sta sa dea pe afara ? nu ,nu e doar lacrimi ..e suferinta,e durerea,e Iubire.Aminteste-ti de ziua cand ne-am cunoscut si cand a tb sa ne despartim..n-am mai vrut sa iti dau drumu din brate.Atat de mult ne iubeam inca de pe atunci.Ce sa intamplat cu noi ? Intelege ca nu te pot lasa sa pleci ,am luptat prea mult si o sa o mai fac dak e nevoie.Insemni atat de mult pt mine,inima mea te va pastra mereu in ea.Imbratisarea ta..sti ? pt ea traiesc!Ramai in viata mea ! 

Mai ti minte acei doi copii care se iubeau ? Cei doi copii ce stateau de dimineata pana seara in park pe bancuta lor.Stateau imbratisati si isi vorbeau frumos.Radeau si erau fericiti.Nu se miscau de acolo pana la venirea seri cand cu greu isi puteau lua ramas bun.Acei doi copii, seara priveau cerul instelat si isi imaginau ca le apartine, ei credeau ca aveau o stea pe care nu o vor lasa sa se stinga pt k straluceste pt ei.

Tremur invinsa de dor.De dorul clipelor de demult.Nu mai pot schimba nimic,oricat as vrea.Nici nu e bine ce fac,mereu dau gres,si supar pe cei din jur.Cand ma uit inapoi imi pare totu ca un vis.Un vis pe care mi l-am dorit asa de mult,inkt nici acum nu pot sa cred.In ziua in care m-ai imbratisat pe mn,o copila naiva.O priveai ca pe un inger si incercai sa descoperi misterul din buzele si ochii iei.Cuprinsi amandoi de emoti ne mangaim bland inimile.Mi-ai adus cea mai stalucitoare stea de pe cer fara sa iti dai seama ca ceilalti se vor supara dak lipseste,dar tu ai rupt-o de acolo si mi-ai daruit-o mie.Prima floare primita de la tine..atat de  plapanda.Si promisiunile...

Tu esti altfel.Cateodata imi dau seama ca nu te cunosc,ca nu va mai putea fi niciodata ca la inceput.Ma ratacesc in fiecare zi printre lacrimile sperantei.Speranta ca ,candva va fi iubire.M-am schimbat de atatea ori incat mam transformat  intr-o straina.Mi-e greu sa inteleg ce se intampla? cum sa ajuns aici? Nush cat ma durut sa aud acele cuvinte dureroase pe care mi le-ai spus! inima me sa frant in mii de bucati,cine le va pune la loc? cine va sterge toata aceasta durere din strafundul meu ? cum ne putem schimba de la o clipa la alta?Lacrimile acum sunt singura consolare ...nu-mi ramane decat sa plang amarul clipelor de demult.